Publicat de: atipicostudio | Martie 5, 2009

cuMtremur

Splendoare peste tot, parfum de primavara si pasi pierduti pe alee in toamna tarzie. Odata cu tine imbatraneste si frunza din „Teiul lui Eminescu”. Odata ce imbatranesti, greu mai vin cei din spate sa-si mai aduca aminte cine a fost Eminescu. Si greu mai inaintam in timp, cand de fapt traim doua clipe pe Pamant. Si pasim pe Pamant ca o leguma. Si trecem pe langa nalucile timpului care usor coboara Copoul in cautarea timpurilor de altadata.  Candva cultura si Iasiul faceau echipa. Si inca ce echipa!

Si pasesti adesea visator, ingandurat sau ca o leguma prin orasul celor „7 coline”. Ar trebui insa sa fii cu bagare de seama, sa nu-ti cada in cap ceva de sus. Nu este atingerea Celui de Sus, nici vreun lighean cu apa, ci o caramida. Mai avem cladiri epileptice care poate sa-ti faca felul cand te astepti mai putin. Si, renovarea lor lasa de dorit. Cu greu vedem ici colo cate o cladire intrata in lucrari de reparatie. Si pe un batran, daca nu-l ajuti la nevoie, il lasa picioarele. Si sunt destule cladiri din Iasi, in locuri foarte circulate, care iti pot rezerva surprize nebanuite sau Doamne fereste sa te trimita spre alte lumi. Radem, glumim, insa gravitatea situatiei persista si acum, in 2009. Si ce am putea sa facem, daca problemele incep din epicentrul Iasiului, acolo unde Palatul Culturii sta sa cada la primul cutremur? Ani de dispute politice, administrative si multe altele care nu au facut  decat sa stagneze aceasta problema. Si mai grav este ca, pana la urma, si asa cum suntem noi un oras cultural, daca dispar si aceste cladiri in timp, vom mai sterge o pagina din istoria romanilor.  Insa Iasul sufera la acest capitol. Nici nu stii unde te poti muta maine, fie ca detii o locuinta personala sau o chirie, si sa te trezesti cu ce este mai rau din cauza gradului ridicat de risc seismic. Si daca multi dintre noi nu luam in serios, nici cei din administratia locala nu o vor face. Ca ne pun bulinute la bloc, asta nu e greu de facut. Inca suntem feriti de probleme cu natura, deocamdata. Dar pana cand? Cutremurul din 1977 a lasat urme grave. Si nu au trecut decat 32 de ani. Unii traiesc si astazi acel cosmar. Zilele si modul de viata incalcit nu ne lasa sa gandim acest aspect si cu toate acestea romanul constientizeaza si se subordoneaza unei existente hipertrofile a pericolului. Exista la ora actuala un numar de cca 70 de cladiri cu risc seismic maxim, iar alte 150 de cladiri cu grad I si II risc seismic. Si asa structura si peisajul arhitectonic sunt dezordonate, astfel ca un dezastru natural ar inrautati situatia foarte mult. Dar suntem prea preocupati sa ne gandim unde si cum stam.

Per ansamblu avem un peisaj de poveste, iar Bacovia ar completa, daca ar fi existat si azi, poeziile sale cu versuri despre cladirile care stau sa cada rand pe rand sub plumbul nepasarii autoritatilor. Este peisajul format din cladiri ce stau sa cada sau sa-ti ofere „bonusuri” din senin si ale celor care la primul „tremur” cad la Pamant. Te intrebi daca locuitul in cort nu ar fi o solutie. Vara da, Iarna ba. Sa speram ca natura va fi ingaduitoare cu noi. Cu toate acestea dantura arhitectonica a Iasului sufera de existenta cariilor. Si, daca nu vor fi tratate la timp, macar vom ramane cu cele „7 coline” ! Sa nu uitam ca una din cele mai sigura cladiri din Iasi, chiar si in cazul unui cutremur ramane cea a Prefecturii. 🙂

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

%d blogeri au apreciat asta: