Publicat de: atipicostudio | Aprilie 17, 2013

Aprilie – Santoaderul

Santoaderul are o data fixa de celebrare – 17 fabruarie si una mobila – prima sambata din prima saptamana a Postului Mare.

cal 3Aceasta sarbatoare nu are nimic in comun cu Sf. Toader crestin, ci este o sarbatoare bogata in traditii si rituri agrare, in care un rol primordial il are o divinitate agrara cu insusiri de cal nazdravan, ce era serbata la primele semne ale ivirii primaverii, uneori serbandu-se pana la 12 zile. Aceste zile sunt de fapt caii lui Santoader care poarta fiecare cate un nume: Martea, Vinerea, Sambata Santoaderului, Joia Iepelor etc. formand impreuna o herghelie divina formata din opt feciori frumosi, imbracati in costume populare de sarbatoare, ei erau condusi de San Toaderul cel Mare sau San Toaderul cel Schiop.

Aceasta sarbatoare era tinuta de femeile care doreau sa aiba parul frumos si sanatoas, acestea crezand ca, numai in ziua serbarii lor, cai divini se pot hrani si ei o fac numai cu par de femeie. Femeile se spalau ritualic pe cap, dis de dimineata, in credinta ca parul spalat acum nu va fi pascut de caii lui Santoader, ci va creste lung si frumos. Ele puneau dferite plante in apa si  spuneau in timpul spalarii: „Toadere, Santoadere / Da cosita fetelor, / Cat cozile iepelor!”

Ingrijirea rituala a parului o practicau si barbatii, dar ea era extrapolata si la viteii care erau tunsi acum intre coarne, parul fiind un simbol al vegetatiei, al bogatiei si al puterii.

Daca in aceasta zi lucrau barbatii ei se alegeau cu dureri reumatice la maini si la picioare.

San Toader este paznicul ceresc al Soarelui, legenda invocand o goana mitica in timpul careia Soarele a incercat sa fuga la miazazi, fiind intors de catre sfant. Alergarea dupa soare a tinut 3 luni si 1 saptamana, el stand la hotarul intre anotimpul rece si cel cald, fiind simbolul jumatatii calde a anului. Ca o amintire frumoasa a acestei goane mitice a hergheliei conduse de Santoader a ramas „Incurcarea” si „Alergarea cailor”, un concurs cu cai (curse) care se desfasura pe un camp deschis ca sa nu li se incurce coamele.

In ziua de Santoader stramosii nostri nu trebuiau sa dorma pana tarziu, nu trebuiau sa muncesca altfel erau calcati in picioare de acesti cai ai lui Santoader, care, in functie de zona, erau reprezentati fie ca tineri voinici si frumosi cu coada de cal si copite, fie ca ingeri cu asemanari de cai  sau ca niste cai fiorosi albi, negri sau vineti.

Calul este in conceptia poporului nostru un animal psihopomp, conducand sufletele mortilor in lumea de dincolo. De aceea in aceasta zi se dadeau de pomana anumite alimente: coliva, alivanca, malai, colacei, vin etc.

Santoaderul este cel care pune capat petrecerilor si sezatoarilor, oamenii inceapand de acum munca la camp.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

%d blogeri au apreciat asta: