AMBIENTAL

IARBA VERDE DINTRE BLOCURI…

Deschid geamul la balcon, beau o cafea, ma lafai in fotoliul daruit de bunul si marele creator de mobila. Frumos peisajul din fata blocului. O dimineata placuta. Parcul din fata mea, asa cum este el, te imbie cu verdeata lui si parca nu te lasa sa mai pleci din casa. Este unul din putinele locuri din Iasi unde mai gasesti cate un spatiu verde. Incet, dar sigur Iasul se sufoca intr-o combinatie de cladiri construite alandala si o tona de masini parcate dupa bunul plac. Troturaul nu mai este o cale sigura in ziua de azi. Uneori trebuie sa-ti creezi shortcut-uri spre a inainta. Daca in marile urbi europene este imposibil sa construiesti ceva pe spatiul verde, la noi este exact invers. Atat cat mai este, este invadat. Liniste si pace, doar la 10 km de Iasi mai gasesti, in camp. Un peisaj de puzzle fara rezolvare.

Si cum romanul e adeptul manelutelor, zgomotului si al micilor, cu greu gasesti un loc care sa te atraga, in afara de parcul Copou, dealtfel foarte populat. Oare care este diferenta dintre noi si altii si ce ne desparte pana la urma? Multi ar spune sa nu ne mai plangem, dar ca si people ai unui oras avem dreptul la un petec de spatiu verde. Am avea si o arhitectura urbana foarte atractiva. E dreptul nostru. Asa cum altii au aceste facilitati, noi de ce nu am putea?

Pentru ca la noi “e grele”…

Copiii lui TARZAN

2009, luna lui Martie, jurnalul de bord al Capitanului Picant: nava Antrepriza survoleaza zona de E a Romaniei, un stat hilar condus de Statu-n Palma Barba Chior, pardon Cot. 13.31 A.M. – nava aterizeaza la Iasi pentru a alimenta. Pompele sunt pline. Oamenii, de asemenea sunt primitori. Crasmele iti fac cu ochiul la fiecare colt, tinerele te imbie cu frumusetea lor. Ce mai, o minunatie intr-o galaxie! Capitanul ramane placut surprins, linistea il impresoara si vocea-i tremura. Priveste spre cer, in timp ce isi satisface nevoile fiziologice. Parca nu ar mai pleca. Cata liniste, cata pace, cata viata! Echipajul casca gura in primul Petrom, se  aprovizioneaza cu tigari si multa Cola. Capitanul suna din goarna, semn de plecare. Ar mai fi stat, dar timpul inseamna bani. Nava se ridica, totul decurge conform planului.

Deodata, nava nu se mai poate ridica de la Pamant. Panica generala pe Antrepriza. Femeile tipa, barbatii fug in baie. Un mare scurtcircuit care se poate vedea chiar de la Palatul Culturii. Lumea, in stadiu larvar inca,  iese mirata la geamul blocurilor gri. Nava era incalcita in atele stalpilor de inalta tensiune. Si cablurile sfasiate pocneau si serpuiau de-a lungul strazii. Echipajul nu stie ce se intampla, toata lumea se simte in primejdie. Sunt atacati, artificii stanga-dreapta. Capitanul nu se lasa mai prejos, coboara din nava si taie tot ce-I sta in cale cu palosul sau magic XP21-4. De fapt taie toate cablurile de pe stalpii de inalta tensiune si…pleaca, in sfarsit. Cine stie unde a plecat cu coada intre picioare. Insa ne-a taiat curentul, cablul, telefonul. Nu stim daca a procedat corect, insa cu siguranta aceasta problema a Iasului l-a pus in mare dificultate. Si pe noi de pune in aceeasi masura.

Esteticul unui oras ar impune un cadru cat mai aerisit, nu impanzit de retelele de cablu supraterane. Este un deficit de imagine. De cand nu mai circula troleibuzele? Cam de mult. De ce mai exista aceste „liane”? Nimeni nu stie. De ce nu se fac investitii de catre firmele de telefonie, cablu, etc. in crearea de retele de cablu subterane? Acelasi raspuns. O lume perfecta pentru Tarzan, si pentru copiii lui, adica noi. Un training ar fi de ajuns. Si am ajunge rapid la munca catarandu-ne cu servieta sub brat din „liana” in „liana”. Nu facem morala autoritatilor, e doar simpla parere a unor micuti muritori, asemeni noua. Poate nu ar fi o tragedie, dar totul se completeaza intr-un cadru ce ilustreza dezordinea unui oras care ar merita mai mult. Si mai ales ca, autoritatile spera si viseaza la un oras European. Suntem inaintati prea devreme in anumite structuri europene. Ar trebui insa sa iesim la inaintare cu ce avem mai bun. Orasul ne reprezinta ca si oameni. Pentru ca fiecare cotizam si platim facturi. Dorim sa ne mandrim ca traim intr-un oras european.  Altii o iau inainte si apeleaza la implementarea de retele subterane. Toata lumea sa stea linistita, pana una alta nu suntem calcati de nave spatiale. 🙂

Arta porneste dintre…blocurile gri

Da, de aici porneste totul. Si Luceafarul coboara in mintea romanilor,   inspirandu-le multa credinta si spirit artistic pe masura. Din sute si mii de culori renastem spre a deschide caile unor „motive arhitectonice” de pomina. Nu degeaba, ajungand pe taramuri straine, gen Spania, Italia, Grecia, s.a.m.d., vom observa cu surprindere ca arhitectura se supune de cele mai multe ori unor reguli stricte. Referindu-ne aici la culori. Totul este alb spre exemplu, fiecare constructie face parte dintr-un puzzle viu si placut ochiului. Florile si ornamentele completeaza acel stil mediteranean, imbracat intr-o singura culoare – alb. Si noi avem un stil aparte, stilul Marii Negre, un stil pirat, in care ne suprinde ,daca nu gri-ul dezolant al cladirilor, culorile trasate in particular. Oare de ce s-au razvratit romanii impotriva capitanului Cook? De ce mentalitatea ne indeamna de cele mai multe ori sa omoram bunul gust? De ce nu putem avea, daca nu un cartier de o culoare, macar un bloc de o singura nuanta? Nu mai suntem supusi, ci ne razvratim. Si cum altfel, cand tot blocul este verde, doar la un etaj cineva a spart granitele, si a plusat cu o galeata de var diferita de culoarea de baza? Ori ne mananca ranchiuna, ori suntem nebuni. Dar,pana la urma, suntem liberi, traim intr-o democratie americana, nu? Ce are a face daca omoram stilul ambiental, si asa saracacios cum este el??? Eu sunt cel mai breaz, „muschiul meu vrea ca eu sa fie cel mai tare…si iaca nu vreau sa ma substitui multimii”. Pana si unui copil daca ii dai sa deseneze un bloc, probabil il va colora cum stie el mai bine…insa cu siguranta nu va lasa un gri sau un roz izolat. Dar nu toti copii sunt sfinti, iar unii au crescut mari si au facut propria bucatica rupta din lume, acolo, la un etaj. Daca cineva s-a gandit sa izoleze o cladire (chiar cu un castig pentru el), inseamna ca a fost un punct de plecare sa ne reabilitam si sa intram in pas asemeni unei tari civilizate. Nu vrem sa mai fim balcanici. Vrem sa fim noi. Si ….reusim. Romani sadea. Oare cat s-au chinuit oamenii sa faca si ei ceva cu barlogul lor? Si totusi, trecand prin fata unui bloc de genul, ochiul nu mai surprinde grandoare, curat sau bun gust…ci un fel de balamuc. Nu poti „vandaliza” o cladire, doar ca tu sa poti fi deasupra celorlalti. Noroc de primavara la romani, noroc de verdeata (atat cat mai este), completata de vestitorii ei. Ea reuseste sa ascunda ansamblul dezolant al cladirilor tarisoarei noastre.

cuMtremur

Splendoare peste tot, parfum de primavara si pasi pierduti pe alee in toamna tarzie. Odata cu tine imbatraneste si frunza din „Teiul lui Eminescu”. Odata ce imbatranesti, greu mai vin cei din spate sa-si mai aduca aminte cine a fost Eminescu. Si greu mai inaintam in timp, cand de fapt traim doua clipe pe Pamant. Si pasim pe Pamant ca o leguma. Si trecem pe langa nalucile timpului care usor coboara Copoul in cautarea timpurilor de altadata.  Candva cultura si Iasiul faceau echipa. Si inca ce echipa!

Si pasesti adesea visator, ingandurat sau ca o leguma prin orasul celor „7 coline”. Ar trebui insa sa fii cu bagare de seama, sa nu-ti cada in cap ceva de sus. Nu este atingerea Celui de Sus, nici vreun lighean cu apa, ci o caramida. Mai avem cladiri epileptice care poate sa-ti faca felul cand te astepti mai putin. Si, renovarea lor lasa de dorit. Cu greu vedem ici colo cate o cladire intrata in lucrari de reparatie. Si pe un batran, daca nu-l ajuti la nevoie, il lasa picioarele. Si sunt destule cladiri din Iasi, in locuri foarte circulate, care iti pot rezerva surprize nebanuite sau Doamne fereste sa te trimita spre alte lumi. Radem, glumim, insa gravitatea situatiei persista si acum, in 2009. Si ce am putea sa facem, daca problemele incep din epicentrul Iasiului, acolo unde Palatul Culturii sta sa cada la primul cutremur? Ani de dispute politice, administrative si multe altele care nu au facut  decat sa stagneze aceasta problema. Si mai grav este ca, pana la urma, si asa cum suntem noi un oras cultural, daca dispar si aceste cladiri in timp, vom mai sterge o pagina din istoria romanilor.  Insa Iasul sufera la acest capitol. Nici nu stii unde te poti muta maine, fie ca detii o locuinta personala sau o chirie, si sa te trezesti cu ce este mai rau din cauza gradului ridicat de risc seismic. Si daca multi dintre noi nu luam in serios, nici cei din administratia locala nu o vor face. Ca ne pun bulinute la bloc, asta nu e greu de facut. Inca suntem feriti de probleme cu natura, deocamdata. Dar pana cand? Cutremurul din 1977 a lasat urme grave. Si nu au trecut decat 32 de ani. Unii traiesc si astazi acel cosmar. Zilele si modul de viata incalcit nu ne lasa sa gandim acest aspect si cu toate acestea romanul constientizeaza si se subordoneaza unei existente hipertrofile a pericolului. Exista la ora actuala un numar de cca 70 de cladiri cu risc seismic maxim, iar alte 150 de cladiri cu grad I si II risc seismic. Si asa structura si peisajul arhitectonic sunt dezordonate, astfel ca un dezastru natural ar inrautati situatia foarte mult. Dar suntem prea preocupati sa ne gandim unde si cum stam.

Per ansamblu avem un peisaj de poveste, iar Bacovia ar completa, daca ar fi existat si azi, poeziile sale cu versuri despre cladirile care stau sa cada rand pe rand sub plumbul nepasarii autoritatilor. Este peisajul format din cladiri ce stau sa cada sau sa-ti ofere „bonusuri” din senin si ale celor care la primul „tremur” cad la Pamant. Te intrebi daca locuitul in cort nu ar fi o solutie. Vara da, Iarna ba. Sa speram ca natura va fi ingaduitoare cu noi. Cu toate acestea dantura arhitectonica a Iasului sufera de existenta cariilor. Si, daca nu vor fi tratate la timp, macar vom ramane cu cele „7 coline” ! Sa nu uitam ca una din cele mai sigura cladiri din Iasi, chiar si in cazul unui cutremur ramane cea a Prefecturii. 🙂

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: