Publicat de: atipicostudio | Martie 24, 2013

25 martie – Buna Vestire – Blagovistenia – Ziua Cucului

In calendarul ortodox aceasta este ziua in care Fecioara Maria a fost aleasa de Dumnezeu sa-i dea nastere Mantuitorului si ea s-a suprapus peste o sarbatoare cu mult mai veche decat crestinismul.

In popor ea este ziua Cucului, aceast pasare fiind o incarnare a stramosului mitic ce are un pronuntat caracter erotic si el vesteste venirea cu certitudine a primaverii. In acasta zi cucul- straveche pasare prevestitoare – canta pentru prima oara, vestind asa cum am mai spus venirea primaverii, cu întregul sau alai de transformari.Oamenii in acesta zi trebuia sa fie frumos imbracati, cu straie curate, chiar noi si cu stomacurile pline, altfel oamenii ar fi fost privati de aceste lucruri in anul ce incepea acum. Pentru fiecare loc in care auzeai cucul (fata-spate, stanga-dreapata) era cate o prevestire fie a ceva pozitiv, fie a ceva negativ.

Fetele uneori chiar omorau cucul a carui cap devenea un talisman sigur ce ii aducea alesul inimii, sau taiau craca pe care cucul a cantat pt prima data si pusa in scaldatoare ii dadeau aceeasi speranta ca flacaii nu le vor ocoli.

Feciorii se mascau in cuci si alungau cu ajutorul unui clopot spiritele rele sau goneau boala.

Un alt personaj important al acestei zile este si pestele, avand si acesta un puternic substrat sexual.

Vremea din aceasta zi va fi la fel ca cea de Pasti.

In spatele acestei sarbatori sunt stramosii care vegheaza la bunul mers al lucrurilor aici pe pamant.Ziurel_cucul

Anunțuri
Publicat de: atipicostudio | Martie 13, 2013

Ziurel

Ziurel este copilul de suflet al unor designeri care, tragand un pic de aer in piept si intorcand privirea adanc in trecut au descoperit comori uitate si mult prea tare ingropate. Entuziasmul descoperirilor a fost prea mare ca sa tinem numai pentru noi aceste valori, de aceea ne-am propus sa vi le dezvaluim, sa scoatem din zona decorului o serie de motive care, prin repetitie, au diminuat sau chiar estompat simbolistica lor initiala. Nu dorim sa copiem nici un motiv, ci doar sa-l extragem din decorul care l-a atenuat si sa-i refacem incarcatura spirituala, sau poate doar sa o reamintim celor dornici s-o cunoasca.

Deocamdata am scos 3 traistute cu aceste modele pentru doritori.

Pretul lor este de 25 lei. Le puteti comanda la ziurel.atelier@gmail.com

ziurelatelier.wordpress.com

_DSC1094_2 _DSC1133_2 _DSC1128_2 _DSC1147 _DSC1101_2 _DSC1132_2 _DSC1168_2 _DSC1180_2 _DSC1111_2

Publicat de: atipicostudio | Martie 1, 2013

O primavara frumoasa!

Martisor

Pasarea (Maiastra) in apropierea Copacului vietii si a Soarelui reprezinta inceperea unei calatorii paradisiace, ceea ce va doresc si eu voua incepand cu aceasta primavara!

Publicat de: atipicostudio | Septembrie 28, 2012

Lansare carte „Ereziile de la Iasi”- Ion Manzatu

„Mimând modestia, cu politicoase preveniri cum că nu-i tocmai înţelept să risipeşti energie şi timp preţios, aruncându-te tu, prea vrednic cititor, asupra unui text greu de rumegat, autorul îţi  atinge cu precizie bine calculată curiozitatea. Iar curiozitatea aceasta îţi va fi răsplătită după truda unei citiri, care cere o a doua citire, cu adăstări destule spre mai bună înţelegere.

Imagine

Efortul şi răbdarea de a te opri nu odată din lectură spre o mai bună înţelegere te vor face să descoperi un eseist dedulcit la lecturi din poeţi mari şi ciudaţi, incomozi ca şi autorul de Erezii ieşene, şi cât de bine se potrivesc versurile din Ghilgameş, ori Nichita Stănescu, ori Baudelaire, ori Montale, ori Nichita Danilov, ori Esenin pe trunchiul parabolicei scrieri.Ai impresia că un poem sau altul  fost-a scris pentru a ilustra, mai sugestiv decât alte cuvinte exegetice, adevărul unei maxime ori al unei învăţături asiatice.

Regizor de teatru, director de trupă teatrală o vreme, instructor de teatru la tinereţe, doctor în Teatru cu o teză despre sentimentul nimicniciei în dramaturgia lui Cehov; mai nou – editor, întreprinzător pe cont propriu al unor proiecte culturale năstruşnice, spirit iscoditor şi neîncovoiat de obligaţii sociale, Ion Mânzatu – căci despre domnia sa este vorba – mă surprinde propunându-mi să parcurg un manuscris voluminos, mărunt scris, cu o bibliografie ce pune alături cugetători din toate timpurile, poeţi şi iarăşi poeţi, fizicieni şi astrologi, antropologi însemnaţi. Toţi sunt puşi la treabă, după ce au fost citiţi şi răscitiţi cu de-amănuntul, vreme de câteva decenii, pentru a sprijini un ópus neobişnuit –  cât învăţătură de transmis pe alte căi decât cele ale scrisului – de masă; cât studiu antropologic, cât mărturisire – ferită de ochi şi urechi sceptice, cât eseu de filosofia culturii, toate la un loc şi pe rând menite să valorifice un gând îndrăzneţ, unii i-ar spune – nesăbuit: o … cosmogonie.”

Sorina Bălănescu

Publicat de: atipicostudio | Aprilie 13, 2012

Sarbatori Pascale cu bine!

Publicat de: atipicostudio | Februarie 2, 2012

Designul iesean – motiv de mindrie

Designul in Romania incepe sa aiba un cuvint de spus, iar Iasul sta foarte bine la acest capitol, daca e sa ma iau fie si numai dupa premiile pe care studentii ieseni la cistiga de ceva vreme. Ma refer aici la studentii de la Facultatea de Design (Graphic, Industrial, Ambiental) din cadrul Universitatii de Arte “G. Enescu” Iasi.
Societatea noastra este in plina dezvoltare si inghite cu sete ani buni de parcurgere fireasca a occidentalilor pentru “o ajungere din urma”. Pasii sunt repezi la noi dar, cu o buna constientizare si fara a sari etape, astfel ca, in prezent, ne putem compara la nivel de creativitate cu “strainatatea”. Desi sintem, cu siguranta, in urma lor in ceea ce priveste dotarea materiala, la nivel de IDEE demonstram ca putem fi competitivi.
Mai sint inca tineri cu nerv si pasiune, dar si indrumatori care pun suflet si nu se lasa tiriti in zona crepuscular-materiala. Mai au inca in ei credinta ca se poate realiza performanta si in conditii precare. Spun conditii precare pentru ca este o adevarata performanta a profesorilor tinerea orelor in spatiul dedicat Specializarii Design. O sala in care sint in medie 150 de studenti, un vuiet continuu pe care trebuie sa-l acopere daca… are puterea, pentru a putea discuta cu studentul de linga el. Greu de imaginat, dar asa sta treaba.
Cu atit mai meritorii sint studentii care depasesc aceste “greutati” si fac performanta. Ii felicit sincer! La noi totul este mai greu, dar cred ca in asta consta farmecul acestei tari, pentru ca, daca nu obosesti pe parcurs, ai o satisfactie majora la final.
Ii felicit pe studentii care au dovedit seriozitate, mult curaj, care…au indraznit sa treaca de barierele mentale si si-au urmat calea. Designul in Iasi e pe drumul cel bun!
Atasez o lista cu studentii care au cistigat premii in ultimii 3 ani.
PREMII 2011
1.    Inspired – Concurs de idei 2011 – Graphic Design
Locul 1: Ana – Ramona Tanasa
Titlu lucrare: ROMANIA | explore the infinit
Locul 2: Balaita Alex
Titlu lucrare: Romania – You might like it

2.    Inspired – Concurs de idei 2011 – Product Design
Locul 1: Vladimir Dumbrava
Titlu lucrare: INDOOR DESIGN

Locul 1: Andreea Blesneag
Titlu lucrare: XSHOWER
3.    Concurs design pentru mobilier de avangardă,  Ediţia a  IX-a,  Mic mobilier pentru habitat

Locul 2: etapa de creatie – Ghioc Alexandra Ştefana, master anul 1
Titlu lucrare: „Interactive Storing”
Menţiune: etapa de creatie – Sebastian Marius, asistent
Titlu lucrare:  Scaun „Bubble Trouble”

4.    Concurs de design aparate de iluminat cu LED-uri – powered by Osram Optosemiconductors
Locul 1- sectiunea concept -Tanasa Ana- Ramona
Locul 3- sectiunea concept – Carmina Ungureanu
Locul 1- sectiunea prototip – Carmina Ungureanu
Locul 2- sectiunea prototip – Alexandra Ghioc

5.    Local Motors terra prix (comunity selection)
Locul 3: Acatrinei Lucian
6.    Auto(r) design challenge Zagreb
Locul 2: Acatrinei Lucian

Această prezentare necesită JavaScript.

PREMII 2010

1.    Inspired – Concurs de idei 2010 – Product Design
Locul 1: Alexandra Ghioc
Locul 3: Silviu Teodor-Stanciu

2.     Atelier Tipografic 2/ ianuarie 2010
Locul 3: Tanasa Ana Ramona, anul 3, Design Industrial

3.    Atelier Tipografic 2
Locul 4: Ungureanu Carmina, anul 3, Design Industrial

4.     Universitatea de Arte “George Enescu
Tema: 150 ANI DE INVATAMANT LA IASI / ianuarie 2010
Locul 1: Ungureanu Carmina, anul 3, Design Industrial

5.     Eea grants, Colectare baterii, Mai bine / Concurs design de produs / 20 ianuarie – 10 februarie 2010
Tema „recipient colectare selectiva a bateriilor portabile”
Locul 1: Bogdan Ciocoiu, anul 2, Design Industrial

6.    World Car Design Contest (WCDC)
Locul 1: Acatrinei Lucian

7.    Local Motors Texas
Locul 1: Acatrinei Lucian

PREMII 2009
1.   ELLE Decoration si Class Living, Dependent de design
Tema “lumini”, ianuarie – septembrie 2009
Premiul 1: Busuioc Florin, anul 1

2.   ROMEXPO, Bucureşti, BIFE-TIMB (APMR)
Asociatia Producatorilor de Mobilier din Romania (APMR)
Concurs de mobilier de avangarda Ediţia a IV – a
iunie 2009
Locul 2: Alexandra Ghioc, anul 2, Design Industrial
Titlu proiect: canapea guestion
Mentiune: Ciocoiu Bogdan, anul 1, Design Industrial
Proiectul: Sezlong multifunctional

3.   AD Direct
Tema: panou publicitar in casa scarii, martie 2009
Locul 1: Tanasa Ana Ramona, anul 2, Design Industrial
Locul 2: Ungureanu Carmina, anul II, design industrial

4.   REKO, tema: Proiect cladire Centru SPA, august 2009
Locul 1: Ciocoiu Bogdan, anul 1, Design Industrial

Publicat de: atipicostudio | Ianuarie 16, 2012

Maramures – o alta dimensiune

Sarbatorile in Maramuresul profund m-au propulsat intr-o lume pe care o credeam de mult apusa. Pentru mine a fost o lectie de viata. Spre iesirea din Dragomiresti, pe o ulita intesata de case vechi parasite din lemn, dupa un urcus pe un drum de tara pietruit, undeva, pe un deal o casa veche, salvata de la distrugere, m-a propulsat in alte vremuri. Casa, peisajul si apoi oamenii…oameni simpli care mai stiu a trai. Oameni peste care geutatile curg in rafale si cu toate astea bucuria nu i-a parasit. Un contrast izbitor intre noi orasenii care visam la fel si fel de agoniseli stupide si inutile si ei tarani autentici care vor doar sa “fie”, un contrast imens intre “a fi” si “trai”. Cu cita bucurie ne-au omenit, cita emotie si cita traire intensa, iar noi orasenii ca niste stafii printre ei, primind sfiosi darul lor.
O batrina- tanti Ileana- care tine in friu o familie numeroasa cu copii, nepoti, veri, cumnati, gineri etc. pe care stia cind sa-i porneasca la cint, cind sa-i scoale pentru joc, cind sa-i infrineze, cind sa-i puna la treaba… iar pentru noi o minune acea ASCULTARE deplina a familiei ei. O batrina micuta de 1,4m, cu ochii albastri, vii, de o vitalitate greu de acceptat pentru virsta ei de peste 80 de ani, un bot de femeie care da tonul colindelor, care se bucura sincer, care gusta horinca si care  mustra daca e cazul.

Această prezentare necesită JavaScript.


Maramuresenii imbracati in portul lor par coborati din neam de voievozi si dincolo de ei din zone ancestrale, mindri si demni asemeni dacilor liberi. Isi poarta straiele tesute de mina, cusute cu migala si dragoste, constienti de bogatia lor stramoseasca si de valoarea pe care-o transmit.
La ei si colindul e un “altceva”, acelasi colind stiut de noi toti dar cintat altfel, cintat de femei lalait , cu un ritm foarte lent in timpul strofelor, ca o orizontala serpuita alene, ce pare ca te poarta pe dealurile si muntii molcomi din jur si apoi un “La multi ani, multi ani cu bine!” tunat de barbati ca o vertical masiva ce vrea sa te impaminteneasca brusc.
Ritmul vietii de acolo este altul, ai spune ca ai timp pentru toate, un ritm molcom, dulce ce te duce in visare dar presarat citeodata cu cite o intimplare care varsa timpul prezent peste tine. Exista acolo un alt mers, o alta lege a firii, o alta vietuire, mai exista inca acolo oameni pentru care “a fi” este indeajuns si deplin.
Noi oraseni sintem rupti de adevar, traim intr-o lume paralela o viata care ne traieste pe noi.
Daca ajungeti in Maramures, dincolo de spoiala care i-a cuprins si pe ei, dincolo de casele cu etaj in culori preluate din telenovele si de invazia plasticurilor, veti descoperi o alta lume, parca o intoarce la ancestral, o lectie de bucurie intensa si sincera.

Publicat de: atipicostudio | Decembrie 5, 2011

Polovragi – Adevarata pestera a lui Zamolxis?

Pe malul Oltetului, intr-o ambianta de vis, in mijlocul naturii ne priveste ochiul negru al unei pesteri in care a fiintat odinioara insusi Zamolxis, Zeul-Om atat de iubit de daci. Numita printre altele, pestera lui Zamolxis, Pestera lui Pahomie sau Pestera Polovragi, formatiunea carstica din muntii Olteniei ascunde taine nebanuite.

Conform legendelor, Zamolxis era detinator al unor puteri uluitoare, fiind capabil sa-si schimbe dupa dorinta infatisarea din tanar in batran. Prin pestera Polovragi, zeul suprem al geto-dacilor intra in adancuri pentru a iesi peste munti la cetatea Sarmizegetusei. Cand speologii au cercetat pestera in premiera, acum circa 100 de ani, au fost uluiti sa descopere urme de picioare umane incaltate, vechi de 2.000 de ani, fara indoiala urme de daci.

Zvonurile despre comorile dacice ascunse in Polovragi au atras sumedenie de rauvoitori si aventurieri lacomi. Toti acestia au avut parte de morti tragice in incercarile lor nesabuite de a tulbura linistea locului. Se spune ca blestemul lui Zamolxis inca vegheaza locul. Stau marturie zecile de cazuri, povestite in popor, despre ciobani carora le-au disparut oile, vacari care au ramas fara vacile din fata ochilor, nuntasi carora le disparea de pe mese bautura si mancarea – lasandu-i muti de spaima si bolnavi de nebunie.

Entuziastii fenomenelor paranormale numesc zona “Triunghiul Bermudelor din Oltenia”. O intamplare demna de retinut este acea care vizeaza cunoscutul obicei al lui Tudor Valdimirescu de a reveni pentru rugaciune in preajma zidurilor Manastirii Polovragi. O iscalitura a sa ramasa in manastire se adauga variantei neoficiale in care o sosie a sa ar fi fost ucisa de eteristi, pe cand Domnul Tudor, un initiat al vremii, a ramas in manastire pentru a trai deghizat in calugar pana la sfarsitul vietii.

Această prezentare necesită JavaScript.

O alta legenda spune ca Zamolxe,  stalactitele si stalagmitele sunt formate din lacrimile lui, dupa cucerirea Daciei. Aceasta legenda porneste si de la faptul ca pe platoul de deaspura pesterii s-a descoperit o cetate dacica. Legenda spune ca exista un blestem al pesterii care ii impiedica pe cautatorii de comori sa avanseze in interiorul acesteia.

Se mai spune si ca uneori se vad lumini din pestera ca si cum aceasta ar fi luat foc, dar ca in momentul in care oamenii ajungeau acolo nu gaseau nimic ars. Alte parti impresionante din pestera sunt Sala divina si Bolta insangerata, nume primit datorita culorii rosii a peretilor. O alta curiozitate o reprezinta pielea de leopard de pe pereti. Aceste formatiuni se intalnesc doar in aceasta pestera.

Pestera lui Zamolxe (despre care se crede ca razbate dincolo de munte, in Ardeal), numita asa din vechime si consemnata in literatura de calatorie a unor scriitori din secolul al XIX-lea, precum Grigore Alexandrescu (1842) si Alexandru Vlahuta (1901). Deasupra pesterii se gasesc ruinele vechii cetati Arcinna, trecuta pe harta lui Ptolomeu, vestitul geograf al Antichitatii, legatura intre pestera si cetate facandu-se printr-o galerie secreta. Se mai spune ca omul-zeu Zamolxis trecea prin galeriile secrete direct la Sarmisegetuza. Conform legendelor, Zamolxis era detinator al unor puteri uluitoare , fiind capabil sa-si schimbe dupa dorinta infatisarea din tanar in batran. Prin pestera Polovragi, zeul suprem al geto-dacilor intra in adancuri pentru a iesi peste munti la cetatea Sarmizegetusei. Cand speologii au cercetat pestera in premiera, acum circa 100 de ani, au fost uluiti sa descopere urme de picioare umane incaltate, vechi de 2.000 de ani, fara indoiala urme de daci. Sau altceva?!

Vizitand pestera, se ajunge in fata Tronului lui Zamolxe, unde se spune ca a stat Marele Vraci. Legendele locului povestesc despre starea de bine pe care o simt cei mai multi dintre vizitatori, dar si despre cei pe care pestera ii respinge. Urmeaza apoi locul unde calugarul Pahomie, care a salasuit in pestera prin secolul al XIX-lea, a trasat cu fum de luminare chipul intunecat al Mortii. Mai sunt si alte minuni, chipuri de daci, animale mitologice, iar din tavan „Lacrimile lui Zamolxis” continua sa cada. Desigur, trebuie mentionata tentatia permanenta la care pestera ii supune pe cautatorii de comori, in cautarea tezaurelor dacice. De multe ori, ghizii au gasit sparte portile metalice de la intrare. “Turisti” cu detectoare de metal s-au facut pierduti prin galeriile neelectrificate. Si nu s-au mai intors! Se spune ca blestemul lui Zamolxis pazeste comorile dacice ascunse aici… Si locul nu este singular… Despre blestemele care se abat asupra celor care gasesc comori, se stie…. Dar cum “actioneaza” blestemul in contextul acesta? Inca nimeni nu poate spune!

Legende locale spun ca in zona ar fi trait jidovii, oameni preistorici, uriasii din BIBLIE, care stateau cu un picior pe un munte si cu celalat pe altul si se spalau in apa Oltetului. Un loc, aflat pe versantul muntelui, deasupra pesterii, poarta numele de “Oborul Jidovilor”. Tot aici se crede ca veneau oamenii preistorici si isi pasteau oile.

Entuziastii fenomenelor paranormale numesc zona“Triunghiul Bermudelor din Oltenia”. Lucrurile petrecute aici de-a lungul timpului sunt cel putin ciudate: disparitii de vite de sub chiar privirea vacarilor lor, de oi sub ochii ciobanilor sau, la un ospat de nunta, cand mancarea si bautura s-a volatilizat de pe mese, innebunind pur si simplu, nuntasii…
Denumirea localitatii, toponimie romaneasca cu rezonanta particulara, a dat nastere la multe interpretari. Unii au pus-o in legatura cu o planta numita povraga sau polovraga, folosita ca medicament; altii au derivat-o de la un cuvant grecesc compus, care ar insemna mult stancoasa (Ghenadie Enaceanu); sau de la cuvintele slave indicand o jumatate de vale cu maluri rapoase (Iorgu Iordan); iar altii au vazut in ea o vale diabolica sau o campie vrajita (Aurelian Sacerdoteanu). Cu toate acestea n-ar fi exclus ca denumirea sa fie de origine geto-daca, cuprinzand in sine o criptograma nedescifrata inca, referitoare la credintele religioase si practicile medicale raspandite in viata stramosilor nostri. Profesorul Nicolae Simionescu dezvaluie o parte din denumirea de Polovragi, sugerand ca se trage din existenta unei campii “Poleo” unde se adunau vracii si initiatii dacilor… Ce stiau dacii si noi nu stim?! Greu de spus…
Practica geto-daca se va regasi in terapeutica isihasmului ortodox de mai tirziu, iar faptul ca, aici, pe plaiul Marelui Vraci, se inalta Manastirea Polovragi, cu bolnita sa, este semnificativ. Exista, de asemenea, in aceasta zona, un obicei traditional a carui origine este insasi geto-daca: vestita Nedee de la Polovragi (“din vremea dacilor”), tinuta mai intii pe Virful Nedeea, la cca 2111 m, la care participau geto-dacii de pe ambelii versanti ai Carpatilor. Ca multe alte datini si credinte, si aceasta Nedee a fost preluata de crestinism, astfel ca la 20 iulie, in fiecare an, se desfasoara aici, timp de o saptamana, vestitul Tirg de Sfintul Ilie. Aici, mai mult ca oriunde, s-au preluat traditii precrestine…

Cercetind zona, Nicolae Densusianu identifica aici cateva “dolmene” alcatuind “o intinsa necropola preistorica” si reconstituita grafic “Obeliscul de la Polovragi” – considerat unul din “monumentele preistorice ale Daciei”. Istoricul facea totodata referiri la locul numit “Oborul Jidovilor” (Uriasilor), comparabil cu “Masa Jidovilor” din Muntii Sebesului.

http://cristiankinetoterapy.blogspot.com / http://ladiescafe.ro

Foto http://romaniamegalitica.blogspot.com/2010_07_01_archive.html

Cand ii privesti de departe – cam adusi din topor, cu hainele ca foile verzei, aruncate una peste alta, gata pentru orice anotimp – simti nevoia sa-i inveti cate ceva. Mereu crezi ca esti mai destept, cu bruma ta de carte adunata dupa anii de scoala.

De fapt, n-ar trebui sa uiti nici o clipa ca ei sunt mesterii pamantului, ai roadelor. Suflete dominate de dulceata venita din vii, din ponoare, din livezi, din umbletul cirezilor, al turmelor.

Ei sunt vrajitorii bucatelor, pe care nu-i baga nimeni in seama.
Ni se pare ca laptele, branza, pastrama, smantana, oul, painea, vinul, tuica, intr-un cuvant, toate cele ce dorim sa le punem pe masa sunt de la sine intelese.
De fapt nu-i asa!
Si daca vrei sa vezi toate astea si sa le intelegi vino la Centrul Expozitional D’ALE GURII si multe vei intelege.
Si de multe te vei bucura!

Centrul Expozitional D’ALE GURII se dechide joi, 24 noiembrie 2011, pe Esplana Oancea, in cartierul Tatarasi – Iasi.

Centrul Expozitional D’ALE GURII este un magazin cu produse traditionale: lapte, branza, pastrama, smantana, oua, paine, vin, tuica, realizate in comuna Ceplenita – Iasi.

Publicat de: atipicostudio | Noiembrie 21, 2011

Sfinxul din Bucegi

O coincidenta este ca Sfinxul nostru are exact aceeasi inaltime cu cea a sfinxului egiptean de la Gizeh? Privirea sa este indreptata spre locul in care echinoxurile se deseneaza pe cer, iar conturul cel mai clar il dobandeste la 21 noiembrie, cand apune soarele.

Specialistii nostri se tem sa afirme cum a fost facut Sfinxul din Bucegi, de sfinxul din Egipt stim ca a fost facut de mana omului. Doar strainii, mereu strainii, cand vin pe aici si se minuneaza de frumusetea si vraja plaiurilor noastre, au curajul sa gandeasca mai departe.

Această prezentare necesită JavaScript.

Cercetatorul peruan Daniel Ruzo a venit in Bucegi in 1968 special ca sa vada Sfinxul din Bucegi. El a constatat ca Sfinxul seamana cu chipul principal dintr-un ansamblu sculptat intr-o stanca de pe podisul Marcahuasi din Peru.

Istoricul Nicolae Densusianu spunea ca egiptenii au plecat din Carpati, trecand prin Grecia, Asia Mica si Liban, pana pe malurile Nilului, ducand cu ei zestrea spirituala pelasga. Iata deci originea sfinxului egiptean, in opinia sa! Si chiar daca am admite ca Sfinxul nostru, impreuna cu Babele – stranii fapturi de piatra ce stau la taifas in apropierea Sfinxului – sunt doar opera naturii si nu creatia unor indepartati stramosi, inseamna ca natura si-a depasit limitele si s-a intrecut pe sine. Sunt, oare, Babele, niste altare ciclopice? Caci singura actiunea naturii pare sa nu le explice suficient forma. Nu stim daca asa au fost dintotdeauna, ori o mana de om a intervenit asupra lor, dandu-le infatisarea de azi.

Probabil ca la poalele Sfinxului se practicau ritualuri, era intrebata vointa zeilor ori se faceau initieri si sacrificii. Poate ca aici, mai mult ca in orice loc, nemurirea era la ea acasa. Dar Sfinxul din Bucegi nu este singurul de la noi din tara. Mai exista si un Sfinx banatean, „de la Toplet”, undeva, pe un mal al raului Cerna, apoi un Sfinx al Bratocei, in Muntii Ciucas, un altul in zona Carpatilor de Curbura, pe valea raului Teleajen.

http://www.formula-as.ro/2007/786/societate-37/muntii-misterelor-bucegii-8313

P.S. Imaginea Sfinxului este incompleta fiindca a fost bombardat in timpul Primului Razboi Mondial.

http://www.youtube.com/watch?v=bXMiQyz62f0&feature=related

http://www.youtube.com/watch?v=bXMiQyz62f0

« Newer Posts - Older Posts »

Categorii